Ca sa nu mai trebuiasca sa ma repet : ceea ce scriu sunt povesti, fictiune, simpla imaginatie, adevar in proportie de 10% poate mai putin. Multumesc pentru intelegere.
miercuri, 12 ianuarie 2011
Plang
Uite plang, chiar plang si zambesc. Ma doare sufletul ingrozitor, ma simt inutila. Incerc de atatia ani sa fac ceva si ma vad rapusa. Oare pentru ce m-am muncit atat? Nu inteleg ! Poate ar trebui sa ma multumesc cu mai putin. Probabil dorintele mele sunt prea multe si prea dificile, insa stiu sigur ca nu sunt imposibile. Ma chinui si-mi simt sufletul nimicit sub povara ce-o port. Maine e ziua mea. Inca o zi.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)