luni, 25 iulie 2011

Cadou

M-a sunat prezentandu-se drept cadou de la sotul meu. Incantata, zic eu. Spre seara l-a adus. Te tinea in dreapta lui in masina. O namila de om negru si barbos. El n-a mai coborat, insa cadoul meu s-a ridicat de pe scaunul masinii inaltandu-si capul la doi metri deasupra pamantului. Brunet cu ochii negri, cu barba aranjata intr-un cioc aspru frumos conturat, cu nasul cam mare ce-i drept si niste buze carnoase, tuns scurt si cu urechi simpatice ce-i incadrau frumos capul acela in care ochii ii straluceau de emotie. Masina a plecat in graba si-am ramas cu el la margine de strada bucurandu-mi privirea cu doi metri de barbat frumos, cu umeri imensi, c-o talie bine definita si cu un piept lucrat ce-i iesea in evidenta sub tricoul mulat. Am intins mana sa-l salut, dar mi-a prins umerii tragandu-ma spre el si sarutandu-mi obrajii. Avea o forta neobisnuita si totusi ma strangea cu grija. Mirosea a curat si a barbat, avea o piele maslinie spre neagra si maini aspre ce nu-mi mai dadeau drumul. Chimie. Vraja s-a declansat.
-Cine esti tu?
A dat sa-mi explice ceva balbait din care nu am inteles decat numele. Imi suna telefonul, vorbesc si aprind o tigara.
-Fumezi?
-Da.
-Ora 2?
-Bine.
Plec grabita lasandu-l acolo cu o fata nelamurita aproape proasta. Era tarziu, aveam ceva mai bun de facut, pe cineva drag de vazut.

In miez de noapte ma suna iar "cadoul" si imi da intalnire pentru a doua zi. Zic si eu ca da cu conditia sa ma gaseasca.

Ma trezesc pe la 11 din cauza telefonului. Cateva obligatii prin oras, cateva urgente veterinare, transporturi de medicamentoase si apoi am fost condusa (ca niciodata) la coafor. Nici nu intru bine ca telefonul coafezei suna iar ea zambeste ciudat si inchide. ma lasa sa astept, isi cauta treaba.

Namila de barbat apare tremurand in usa. Trece pe langa mine strangandu-mi in toata palma sa uriasa fundul. Aveam un ziar in mana si l-am apucat strans frangandu-mi si limba intre dinti sa nu injur. Imi ia ziarul si citeste in soapta titlul. Il strange sul si izbeste cu el peste fundul meu zambind timid. Ce situatie ciudata, coafeza unde e?
- Hai sa iesim, bolboroseste el si apucandu-mi bratul ma impinge spre iesire. Nu ma impotrivesc.

Ne indreptam spre scara unde locuiesc. Scoate cheile, cartela de la interfon, imi deschide usa apartamentului si intram fara sa ne descaltam. Am facut doi pasi in bucatarie cand am observat ca individul se tinea aproape de mine. Ii simteam mirosul pielii si m-am intors spre el. Ii luceau ochii in cap, doua lumini negre, demonice, atat de frumoase.. Ii ating barba care culmea era moale si placuta pentru degetele mele. Ma insfaca cu bratele-i lungi si tari lipindu-ma de pieptul lui. A inceput sa-mi bata inima salbatic iar el tremura necontrolat. Mi-am lasat capul moale peste el, m-a cuprins strans si-am stat asa minunte-n sir simtindu-ne si simtind lucruri minunate. Mi-am intins mainile pe dupa gatul lui, mi-a cuprins mijlocul si m-a lasat sa-mi bag nasul sub barbia lui respirand greu. Am inceput sa tremur, genunchii s-au inmuiat si m-am lasat grea rezemandu-ma de el. M-a strans si mai tare sustinandu-ma. I-am mangaiat parul, umerii uriasi, bratele-i puternice, i-am prins fata in palme si l-am privit atat de aproape.

Imi doream tare mult sa stiu ce gust are acest om ciocolatiu ce vibra odata cu mine. Ma uitam in ochii lui si vedeam cum teama il incerca. Buzele-i carnoase alcatuiau o gura frumoasa. I-am tras capul sa-l sarut, era atat de natural. Mi-am lipit usor buzele de ale lui ca apoi el sa le cuprinda pe ale mele, limba lui cautandu-si cale sa intre in gura mea. Era delicios, un gust placut ce te facea sa vrei tot mai mult. M-a strans puternic transformand sarutul intr-unul salbatic si hulpav. Imi trosnea inima si tremuram lasandu-ma in voia simturilor sia iuresului creat.

M-a rezemat de tocul usii indepartandu-se sa ma priveasca. Nu mai puteam sta in picioare, vibram din toata fiinta mea si-mi doream sa zic ceva si nu reuseam. M-am adunat si am facut un pas spre el izbindu-ma iarasi in bratele sale. M-a primit strangandu-ma, framantandu-ma si sarutandu-ma ca pentru ultima data. Primeam si dadeam tot, acolo pe hol, leganandu-ne si miscandu-ne in ritmuri alese.

I-am dislocat bratele de pe trupul meu, l-am mai sarutat o data si i-am deschis usa sa iasa cerandu-i cheile. S-a intristat, mi-a dat cheile si a iesit din casa cu spatele.

-O sa vii diseara, trebuie.
-O sa vin.
Am incuiat usa dupa el fugind la fereastra sa-l mai vad o data. Era atat de frumos.

miercuri, 13 iulie 2011

Chema-ma...


Cand stai singur in noapte cu ochii spre tavanul intunecat chama-ma in gandurile tale. Cand lacrimi imaginare apar pe chipul tau sa stii ca mi-e dor de tine, atat de dor de tine pe bucati caci nu ti-as face fata in intregime.

Cand stai singur pe malul marii in gandurile tale si valurile ti se-nchina la picioare, sa stii ca eu sunt in spuma marii sarutandu-ti degetele. Refuz sa cred ca nu ma vrei si ca-ti doresti sa ma dai uitarii.

Cand privesti cerul plumburiu lasand vantul sa-ti biciuie obrajii stiu c-ai vrea sa-mi tii mana la pieptul tau, sa-mi zambesti cu rani grele si dureri adanci.

Nu pot sa-mi dau seama de ce te doresc atat de mult si nici nu vreau sa te scot din gandul meu. Vreau sa-mi apari in vise mereu, desi... nu ma lasi sa descopar de ma vrei si tu ori ba.


luni, 11 iulie 2011

Vinovat fara stire



Tu esti vinovat de toate cate mi se-ntampla si-as vrea macar sa vezi cum vreau sa-ti multumesc.

E o dimineata nimicitoare, cu o zi inainte am stat si ne-am jucat pana tarziu in noapte. Cu greu am adormit doar ca sa-ti visez fata acoperindu-mi ochii. Tot tu m-ai trezit cu glasul vioi si pus pe treaba. Nu vedeam de somn dar te simteam imprejurul meu ingrijorat ca nu voi ajunge la timp pentru programul de astazi. Impinsa de la spate de mainile-ti dibace m-am imbracat fumand si sorbind din cafea. Am tot vorbit ca nu cumva dorul de tine sa ma doara. Pe cat de dura suna vocea ta pe atat de usor ma antrena in noua zi.

Am reusit sa ajung buimaca in multimea de oameni fanatici inconjurati de-ai lor prieteni acoperiti de par si nu-mi doream mai mult decat sa te vad pe tine langa mine tinandu-ma de mana.

"-Ce eleganta esti!" M-ai facut sa ridic capul curajoasa, sa-mi umflu pieptul, sa-mi indrept spatele si sa pasesc fara temerile mele obisnuite in acea adunare urat mirositoare. Imi erai ancora salvatoare in oceanul involburat de oameni nebuni. Te cautam cu ochii si-as fi intins disperata mainile dupa tine, m-as fi agatat neputincioasa de bratul tau si-as fi disparut oricand de acolo doar cu tine. Adesea nu te vedeam dar iti simteam respiratia in ceafa si ma minunam cat de plina pot fi din asa putin. Zambetul tau tamaduitor pentru sufletu-mi biciuit ma sustine sa rezist si sa-mi mai si placa. Incepi sa stii cat de minunat esti pentru mine.


marți, 5 iulie 2011

La multi ani !


Sa fii fericit prietene! La multi ani pentru cei 15 ani de prietenie in diferite stadii! La multi ani pentru cei 3 ani de mariaj alaturi de mine! Fii liber si traieste-ti viata exact asa cum simti !

luni, 4 iulie 2011

Femeie disperata - Esti o chestiuta micuta de care m-am indragostit.





Disperata sa-i vezi fata. Zile lungi si multe in care ardeai sa vezi ochii acelui om ce te vrajea prin cuvinte reci, nelalocul lor, rautacioase cateodata, dar cu talc pentru tine. Nu pot sa cred ca reusesti sa ai atata rabdare in tine femeie nebuna. Nu pricep care e rostul placerii ce-o cauti in chinul asteptarii. Nu vreau sa te mai vad rabdand sa se intample ceva. Tu esti cea de foc ce pune mana hulpav pe ce-ti place si intoarce spatele ireversibil la "ne-simtire". Ce fel de sentiment te incearca, ce fel de nebunie experimentezi, ce fel de om ai devenit? Si stiu ca nu e singuratatea pentru ca nu ai timp nici sa dormi, nici sa mananci, tocmai ca sa-ti tii prietenii aproape.


- Si cand i-ai vazut ochii?

- I-am vazut si am ramas inmarmurita. Nu pentru ca ar fi fost extraordinari de patrunzatori. Era o licarire abia zarita printr-un web aburit de vreme sau de praf sau de ieftin si ardeau intr-un om firav doi ochi cand blanzi, cand amenintatori ce ma faceau sa tremur aiurea. Si seara dupa seara ii cautam doar ca atunci cand raman eu cu mine sa ma gandesc la ei. Era o victorie enorma si ramane una din luptele pe care le-am castigat cel mai greu.


- Doar cu atat ai ramas...

- Deloc. Cand cerul s-a acoperit de nori plangand, cand lunii ii era frica sa se-arate, cand becul s-a stins l-am zarit. Cu totul. M-am topit, m-am albit, m-am temut, m-am indepartat. Am iesit in ploaie sa-l vad tot in splendoarea lui la munca. Mi-am facut cu greu curaj sa ma apropii. Il priveam cu coada ochiului si-mi era frica, nu ca ma vede, ci o frica stranie ca de ma uit altfel la el va disparea. Doream sa tip de fericire si sa zbier de teama. Tremuram in suflet si incercam cu o ultima fortare sa-i zic inimii sa stea calma. Nu pot sa zic de ce in atata spaima am gasit curajul sa ma apropii, sa-l salut si sa primesc acel zambet copilaresc. El era fenomenal. Am vrut sa spun lumii intregi ca-l stiu si ca ma stie, ca-mi place si vreau sa-l mai intalnesc. Tot el m-a oprit.


Seara de seara, melodie dupa melodie, cuvant cu cuvant ma vedeam rapusa de cel mai mare vis nefericil al meu. Nu m-am opus nici macar o secunda. Doream arzator mai mult si nu m-am oprit sa ma intreb daca e bine sau nu... pana astazi...


Astazi imi tin tigara-n mana stanga. E ultima. Incerc sa trec peste ce mi-a fost atat de bine. Caci fericirea ce-am simtit-o a tinut trei zile - numar blestemat. Bucuroasa sa ma cheme, sa-l am in preajma mea, sa-i dau atentie si sa-l privesc. N-am indraznit sa-mi imaginezi ca-l voi avea aproape pana am vazut ca nu-i sunt indiferenta. Ma chema fara cuvinte si-l doream copilareste pe aceeasi patura cu mine in licariri de foc, in frig de iunie ploios, ca sa ma faca sa fierb sub bratul lui, la pieptul lui, nu pentru ca eu i-am cerut, ci pentru ca el m-a chemat, el m-a dorit acolo.


Nu-mi pot exprima fericirea in cuvinte, dar acolo lipita de el nu aveam aer, nu aveam puls, nu aveam inima ce bate. Timpul s-a oprit in loc. Parca nu mai era nimeni, doar noi in toata livada inchisi intr-o cutie mica, noi si focul.


N-am putut sa-mi refuz bucuria de a-mi aseza capul in acelasi pat cu al lui, sa nu intind mainile bezmetic dupa el, sa-l gasesc in asternut, sa-l pot atinge si sa dansez cu el pe muzici imaginate. Mi-a strans mana la piept sa ma omoare, a respirat langa mine sa ma mangaie, mi-a luat trupul intr-o imbratisare ingrijoratoare sa-mi arate cum contez. Degetele-i frematau ratacite prin sufletul meu si daca ar fi stiut ce face s-ar fi oprit si l-as fi oprit eu daca aveam puterea, dar eram muta, surda si fermecata ca-n poveste de cea mai calda atingere ce-as fi suportat-o vreodata. Imi era pielea treaza si-mi clocotea sangele in lupta dintre a ma opri si a obtine mai mult.


Atat de frumos il vedeau ochii mei... atat de neatins, atat de nemeritat... Sa stau in palma lui, sa-i privesc fata de aproape, sa respir acelasi aer, sa-mi odihnesc oasele langa el. Stiam ca e un vis ce se va spulbera repede. In momentul cand zorii s-au aratat am stiut ca nu mai pot suporta atata fericire. M-am desprins violent din caldura lui, din mana lui si am lasat acei ochi in urma pasind anevoie prin dimineata racoroasa temandu-ma ca nu-mi va mai fi niciodata atat de bine.


Somn agitat, vise pline de erotism infantil, m-am trezit doar ca sa-l vad altfel. Nu inteleg de ce trebuie sa ma supun si sa nu mai cer, de ce mi-e sete si nu beau, de ce sunt flamanda de el si nu-l pot avea. Nu-l vreau in feluri interzise, nu sunt animal sa-i visez gura lipita de a mea, vreau doar mana mea ametita de mangaierea lui, vreau licarirea ochilor lui pe fata mea, vreau sufletul acela crud si cald, vreau sa-i vorbesc cand e cu spatele la mine, vreau sa-nteleaga ce-mi doresc cand nu ma uit la el. Vreau sa ma joc in bratele sale, vreau sa-mi odihnesc mintea obosita la pieptul lui.


Vreau sa stiu cum poti sa treci peste cele mai fericite momente.