sâmbătă, 26 iunie 2010

Minunatule!

Bestial! Dupa o noapte intreaga nedormita, dupa lupte crude corp la corp, dupa ce s-a revarsat Siretul peste trupul meu si dupa ce ne-am eliberat odata cu rasaritul soarelui am cazut intr-un somn adanc, paralizant. Cred ca era 12-13 cand m-am trezit sa fac un dus caci apa nu s-a retras. Noroc cu ploaia asta ca nu s-a sistat izvorul de la robinet.
Nici nu am inceput bine balaceala ca aud pe la usi: "Dracule, iesim la cafea in cinci minute". Incredibil cat de repede m-am spauscoimbracat. Dupa zece minute aveam bocancii in picioare si uscatorul de par inca in mana. "Eu ies!" si aud usa inchizandu-se. Disperata cu coama pe jumatate uscata insfac cheile si o iau la goana pe scari dupa el. Cred ca sotul meu e singurul om din lume ce nu-si asteapta femeia sa se aranjeze ore in sir. Din cauza lui pot sa ma fac cocheta in zece minute si sa iasa o treaba de parca as fi stat o ora in fata oglinzii. Tot raul spre bine.
In fata scarii ma asteptau deja prietenii lui. "Bem cafea azi?" Impresionant ca desi ploua, e frig si e criza terasele sunt pline. Ne-am ghemuit toti sub o umbrela afara sub cerul crapat. Vorbesc ei de-ale lor si nu-mi prea vad rostul acolo. Merg sa-mi iau un ziar de barfe. Nu ma distrez dar imi place ca oriunde ar iesi si cu oricine, exceptand serviciul desigur, vrea ca eu sa fiu acolo. De decoratie sau nu, imi place ca ma vrea prin preajma.
Gonim spre casa prin ploaie tinandu-ne de mana. Primeste un telefon si ma roaga sa-l conduc la masina. O fac. Ma saruta apasat si zboara. Imi continui plimbarea din parcare spre casa, domol. Abia daca bag cheia in yala ca ma si suna ca-i flamand. Aranjez masa si soseste. Mananca in timp ce-l privesc. E atat de frumos!

Un comentariu:

Loredana spunea...

un adevarat poem de dragoste domestica! superb! felicitari si nu doar pentru scriitura ci pentru ceea ce sunteti.