joi, 4 iunie 2009

Iason si Medeea - drumurile unei suferinte

Ca fiara te infrupti din mine, ma rupi, te las, inaintezi, ma strangi, ma chinui si incerc cu greu sa nu ma dau inapoi. Ma zbat, te zbati si nu-nteleg cum reusim sa stam asa, mi-e ingrozitor de bine si parca tot mai mult as vrea. Ca de-obicei nu-ti spun nimic, caci stii tu bine ce sa-mi faci, nici o bariera, nici un "nu", ma faci din nou sa fiu a ta. Barbar din timpuri vechi venit, iti pasa si parca nici nu ti-ar pasa ca-n rosu val de sange te scalzi iara. Mirosul sangelui te-nebuneste, mai aprig musti si smulgi din mine, mi-e teama, m-as retrage, dar mi-e tot mai bine. Insangerata si-obosita imi trec in catastif pe unde m-ai umplut si cat mai pot, dar nu pot trage concluzia ca iara ma vad rasticnita mai ciudat. Si n-am puterea de-a refuza, ma las invadata pe oriunde ti-ai dori caci fierbinteala ma topeste si valuri curg pe pielea mea. Esti si tu ud si-aluneci scandalos cucerind bucata cu bucata tot ce gasesti. Nu ierti nimic, tu nu stii mila, tu nu mai stii sa zici si stop, ma-nvalui si ma-nfingi intr-una si nu ma dau inapoi. Imi crapa venele in mine, suvoaie se preling pe noi si-n marea noastra lupta eu slabesc si tu ma ai. Intr-un final, invingator tu te-odihnesti pe coapsa mea si acum pandesc momentul si ma razvratesc. Al meu te fac a mia oara si parca tot prima ar fi, eu nu mai vreau sa ma apar de tine ci ca Medeea sa te insotesc.

Niciun comentariu: