Ca fiara te infrupti din mine, ma rupi, te las, inaintezi, ma strangi, ma chinui si incerc cu greu sa nu ma dau inapoi. Ma zbat, te zbati si nu-nteleg cum reusim sa stam asa, mi-e ingrozitor de bine si parca tot mai mult as vrea. Ca de-obicei nu-ti spun nimic, caci stii tu bine ce sa-mi faci, nici o bariera, nici un "nu", ma faci din nou sa fiu a ta. Barbar din timpuri vechi venit, iti pasa si parca nici nu ti-ar pasa ca-n rosu val de sange te scalzi iara. Mirosul sangelui te-nebuneste, mai aprig musti si smulgi din mine, mi-e teama, m-as retrage, dar mi-e tot mai bine. Insangerata si-obosita imi trec in catastif pe unde m-ai umplut si cat mai pot, dar nu pot trage concluzia ca iara ma vad rasticnita mai ciudat. Si n-am puterea de-a refuza, ma las invadata pe oriunde ti-ai dori caci fierbinteala ma topeste si valuri curg pe pielea mea. Esti si tu ud si-aluneci scandalos cucerind bucata cu bucata tot ce gasesti. Nu ierti nimic, tu nu stii mila, tu nu mai stii sa zici si stop, ma-nvalui si ma-nfingi intr-una si nu ma dau inapoi. Imi crapa venele in mine, suvoaie se preling pe noi si-n marea noastra lupta eu slabesc si tu ma ai. Intr-un final, invingator tu te-odihnesti pe coapsa mea si acum pandesc momentul si ma razvratesc. Al meu te fac a mia oara si parca tot prima ar fi, eu nu mai vreau sa ma apar de tine ci ca Medeea sa te insotesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu