marți, 11 august 2009

Amintirile unei copile - a nu stiu cata parte din mine




Un aer rece imi inunda plamanii, aproape ca ma sufoca, ma doare pieptul. Cerul e impanzit de pete rosii spre apus. Rasaritul se inegreste, luna e deja pe cer. Pasii ma indruma alene prin iarba umeda. Gasesc o carare prin miristea parfumata. Trec cateva randuri de porumb mai inalt decat mine. Frunzele taioase imi ranesc bratele goale. Un vant usor imi mangaie gatul. Mi-am prins parul intr-o coada, sus, in varful capului. Rochita prea subtire pentru vremea asta mi se lipeste de trup. Picaturi usoare incep sa-mi loveasca pielea prea incalzita, le simt atingerea si ma-nfior. Sunt singura in campul atat de larg, e atata liniste ca mi se pare ireal. Continui sa pasesc pe cararea batatorita. Incepe sa-mi fie frig. Se lasa noaptea. Cerul si-a pierdut roseata, iar negurile noptii ma cuprind. Vantul se porneste de-a valma prin lanurile de porumb, joaca prinsa pintre frunze, iese rapid sa ma imbratiseze si iar ma lasa. Nu mai ploua dar tot mi-e frig. Ajung pe imas. Las miristea si pasesc pe iarba moale. Imi scot papucii si simt pamantul cald. Cobor si ultima vale pana la iaz. Aici era un drum batatorin pe vremea cand zilele mele erau de poveste. Ma asez in iarba pe malul apei. Se aud pasari de noapte. Umbre stranii incep sa joace in jurul meu. Dau drumul parului pe spate si adieri frumos mirositoare imi rasfira parul. Ma intind pe spate privind la stele. Doar cativa nori mici se uita la mine. Stelele stau aprinse si nemiscate, luna ma farmeca.

Trebuie sa fie tare tarziu, pasii m-au condus pana aici si acum trupul mi-e prea greu sa ma ridic pentru a pleca acasa. Fosneste ceva prin iarba, greierii si-au oprit cantecul. Nu ma misc. Mi-e un pic frica, insa stiu ca aici nu pot pati nimic rau. Ma intorc pe burta. Scurtez zarea, nimic. Ascult cu atentie linistea noptii. Fosnetul se intareste, se indreapta spre mine. Fac ochii mari, nu inteleg. O umbra mare si neagra se apropie. Este o stana pe valea asta, dar nu cred ca ar avea vreun caine care sa-mi faca rau. Nu mi-a fost niciodata frica de caini. Trebuie sa fie altceva. Ma pitesc in iarba prea mica pentru a ma ascunde. De ce a trebuit sa vin aici? Privesc speriata botul cald ce-mi linge mana. E "Baiatul", e "Baiatul" ! Sare vesel in jurul meu, imi incolteste usor bratul si iar sare energic in jurul meu. Ce cauta aici? Ii prind puternic gatul gros si blanos. E atat de cald. Incerc sa-l asez langa mine, dar nu pot, e prea mare si prea puternic. Ii dau drumul si ma tavalesc pe spate. Se linisteste si el si se aseaza cuminte la un metru de mine. Greierii pornesc iara.

Ce bine ca ma tii minte Baiatule, imi rasuna vocea in noapte. Ce-ti face stapanul? El ma tine minte? E la fel? Oare eu il mai tin minte? Fata mereu atat de senina desi nu prea obisnuieste sa zambeasca, ochii mici si caprui mereu umezi, maxilarele puternice si poate prea dezvoltate, parul atat de des si de aspru. In mod normal n-ar trebui sa-mi placa, dar are un suflet atat de bland si nevinovat oarecum, incat daca el plange si natura ar suferi odata cu el. Da... asa il stiu, senin, dar mereu cu ochii tristi din ziua aceea in care tipa cu disperare la mine, in fata tuturor celor prezenti, sa cobor din autobuz si sa plec cu el. Imi pare rau ca ti-am suparat stapanul, eu am fost egoista si inca sunt, dar n-am crezut niciodata ca ii voi face atata rau. Chiar n-am stiut.

Si plang. Si mi-e greu. Plang in hohote din nou. Acum nu ma poate opri nimeni sa plang pentru ce-am facut, ca alta data. Nu e drept, drumul meu nu e drept. N-am ales corect si te-am facut si pe tine sa te ratacesti. Imi pare atat de rau. N-am alt regret in toata viata mea, asa cum imi consum sufletul cu parerea de rau ca nu te-am ascultat. Dar am fost prea slaba sa pot hotara pentru noi doi. Am intrebat pe toata lumea si am ales intre " a iubi" sau " a fi iubita". Si eram atat de sigura ca fac bine. Si plang.

- M-am saturat de plans Anca, nu mai pot "mireasa mea", nu mai am putere "dragostea mea", se aude din intunericul noptii.

Imi inghit lacrimile, imi opresc respiratia, incerc sa-mi tin inima in piept, dar tamplele izbesc sa ma omoare.

Se ridica din iarba, de la cativa metri de mine. Trebuia sa stiu ca Baiatul nu a venit singur. Face pasi mici si nesiguri spre mine, se aseaza si-mi prinde mana. Ce dulci lacrimi de iubire strang buzele mele de pe obrazul lui fierbinte. Imi era atat de dor de mirosul lui de iarba uscata si pamant reavan. Peste linistea noptii se aseaza linistea noastra. Baiatul a lasat botul pe labe, Sta cuminte caci stie ca stapanul sau e fericit, macar pentru cateva clipe. Ma intind la pieptul lui si-mi zice ca e al meu. Acelasi trup tare, aceiasi umeri uriasi, aceiasi respiratie agitata, aceleasi batai neregulate si puternice ale inimii.

- Ai zis ca nu te mai intorci, am asteptat toata vara si nu mai speram nimic, insa te-am vazut pe camp indepartandu-te de casa. M-am gandit ca nu e sigur sa fii singura la o ora asa tarzie. Baiatul era agitat, asa ca te-am urmarit. Esti bine?
- Acum sunt.

Imi asez iarasi capul pe pieptul lui, e fierbinte si sufla greu. Intr-un final imi odihnesc trupul in bratele celui pentru care nu conteaza decat ca sunt langa el. Nu am simtit niciodata fericire mai mare decat sa-l simt in preajma mea. Nu stiu cat am zacut asa, dar de mi s-ar fi terminat viata chiar atunci, n-as fi regretat.

Tresare si ma prinde de mana, ma trage dupa el, fugim aiurea. Nu stiu ce vrea, ce-a patit. Baiatul fuge pe langa noi, imi incolteste poala rochiei si o rupe. Nu ne oprim decat atunci cand ajungem pe iarba din spatele casei mele.

- Du-te acasa, e prea tarziu !
- Nu vreau, nu e nevoie, nu ma fugari...

Imi prinde gatul cu mainile sale atat de mari si prea aspre de atata munca. Ma trage usor spre el. Da sa ma sarute, insa lumina din camera mamei se aprinde. El imi pune piedica si tot el ma prinde pana sa ating pamantul. Imi atinge buzele cu degetul ca semn sa tac. Lumina se stinge, insa el nu ma slabeste din stransoare. Imi striveste pieptul si-mi rupe mijlocul. Trage rochia de pe mine si raman atat de usor goala in lumina lunii si-n fata ochilor lui umezi. Isi aseaza capul pe pantecul meu si sopteste: "Primeste-ma". Ma ridic cat sa-i desfac camasa, descoperind pielea atat de bronzata. Tremur. Se dezgoleste tot pentru mine si se apropie de trupul meu pentru a ma incalzi. Parca plange cand imi saruta pielea gatului si parca geme cand mainile lui aluneca in josul pantecului meu. E totul atat de natural, gustul pielii lui ma aprinde, carnea sa prea tare sta s-o framant eu, trupul meu prea moale se lasa modelat de palmele sale muncite. Tarana si iarba ne-au fost asternut, aerul si intunericul noptii acoperis, trupurile noastre hrana si gemetele reintalnirii fericirea.

N-am lasat sa ne vada zorii. Un sarut apasat si-un "pa" rece m-au facut sa grabesc pasii spre casa. M-am bagat in asternuturile curate si parfumate ce mi le-a pregatit mama, am inchis ochii si-am adormit rapusa de atata bine.

M-am trezit tarziu, tata a facut cafeaua si a venit cu Elena sa mi-o aduca. Erau toti atat de veseli, pana dupa amiaza am stat in bucatarie gatind si jucandu-ma cu finuta. Mi-a adus papucii cerandu-mi s-o plimb. Am iesit in drum. Alti copii galagiosi si dragalasi au facut cerc neregulat imprejurul meu. Aproape ca m-au luat pe sus spre vale prin fata casei lui. Mi-a fost frica sa privesc. Aud in curtea lui glasuri de fete ce ma striga. Nepoatele lui se alatura grupului si pornim in cea mai mare zarva spre iaz. Nu stam mult, sau nu m-am saturat eu ca iar sunt acasa cu tata stand la povesti.

Se lasa seara. Ma suna si-mi spune ca vine la mine. Ii raspund ca parintii mei se vor bucura ca si mine. Stam fiecare cu un pahar de bere in fata si vorbim de pamant, recolta, vreme, munca si iar munca. Parca nu e asa tarziu cand spune "noapte buna". Mama ma-nghesuie sa-l conduc.

- Cand toata lumea doarme eu te voi astepta sub nuci.

Nu-i spun nimic, ne strangem mainile si ne urmarim cu privirea. Dupa ce raspund la sutele de intrebari soptite ale mamei ce zambea tot mai putin, ma retrag in camera mea. E atat de liniste si nu am stare. Mama bate la usa si intra parca pe furis. Are fata atat de trista. Se aseaza pe marginea patului, imi mangaie parul si-mi zice ca ii pare rau ca nu m-a ascultat si sustinut cand plangeam ca ma ratacesc pe drum strain. Nu e vina ei si o alint. Zambeste si pleaca la somn.

Fereastra e deschisa si greierii se aud atat de tare. Lumina lunii strabate perdeaua atingandu-mi fata. Imi asez coatele pe pervaz, fumez alene o tigara si... sar vijelios pe fereastra, abia trag papucii dupa mine si iau dealul in piept. Vad nucii si grabesc pasii gafaind. Parca nu mai ajung. Ma asteapta somnoros intins pe-o patura. Ma descalt si pasesc langa el. Imi prinde glezna si ma strange puternic. "Ai intarziat". Ma izbeste jos si ma joaca cum vrea el, ma zbat sa scap desi nu vreau, il musc de brat puternic si ma arunca de pe patura. ma intorc nervoasa si-l izbesc violent pe spate si-mi iau, si-mi da, si-mi iau , si-mi da. Se zbate puternic in spasme necontrolate, imi strange coapsele pana la durere si cade respirand cu greu. Plec fara sa ma uit in urma. Pasesc repede sa ajung acasa.

- De ce nu m-ai vrut Anca?

M-au impanzit gandurile in patul meu, adorm greu, dar adorm. Cocosul imi canta nemilos sub geam. Astazi norii au acoperit cerul, oare ce va fi diseara?

Sar geamul, astazi n-a plouat desi norii negri ai furtunii au amenintat toata ziua. Ajung pe lucerna cosita. Imi intinzi aceiasi patura. Nu vrei sa-mi vorbesti. Iti ador respiratia in noapte. Ma iubesti cu rabdare, loc cu loc gusti tot din mine. "De ce te-ai maritat Anca? De ce nu m-ai ascultat?" Si iar incepe focul si iar tace si iar se zbate si iarasi plec.

Azi m-au sunat vechii mei prieteni. Plec in sat. Jucam carti pe terasa barului, bem bere si explicam tuturor batranilor ce trec pe acolo 'a cui e fata asta". Mos Ion se aseaza langa mine. E nascut in `50 si povesteste ca mergea cu tatal meu la fete. Ii zambesc amuzata. baietii il fugaresc nepoliticos. Se lasa seara si se cearta intre ei care sa ma conduca acasa. Rad de ei si cu ei. Am obosit de-atata joc.

- Salut baieti !

Victor al meu sare ca ars de langa mine, dandu-si una peste frunte nervos.

- E clar, eu plec.

Si restul spun ca e tarziu. Unul pleaca, urmat de altul. El sta stana de piatra in spatele meu. Imi pare ca e atat de mare, ca s-a intunecat cerul. Ma intreaba daca mai stau, in timp ce-mi aseaza o haina pe spate. Ma ridic, e deja intuneric. Doar pasii ni se aud pe drumul de piatra. Ma lasa la poarta mea si-si continua drumul. Toti dorm. Sar geamul. Il caut. Nu e sub nuci, nu e nicaieri, nu a venit. Cu siguranta s-a suparat. Imi frang mainile. Asta seara e atat de rece ca m-as intoarce acasa. Imi pare rau ca l-am suparat. Am obosit de cautat si ma asez pe o brazda cosita de mama. Aproape c-as vrea sa plang, insa nu cred ca m-ar ajuta. Il aud pe Baiatul ca urla in curtea lui. Ma ridic si prin porumb, pas cu pas, ajung in gradina lui. Baiatul scoate sunete de rugaminte parca in timp ce ceilalti doi dulai se zbat in lant. Mi-e frica sa ma apropii.

- Zi ce vrei !
- Pe tine.
- Atunci hai acasa la mama mea.

Ma trage dupa el. Rugii imi cosesc picioarele si vreau sa fug. Ma zbat, stransoarea e prea puternica. Linisteste cainii fara sa-mi dea drumul mainii. Ma vad in prag. Usa scartaie, e intuneric. Intru aproape tremurand, dar am incredere in el. Ma aseaza in patul lui, ma dezbraca, ma saruta, se dezgoleste si se-ntinde langa mine. Mi-e atat de bine. ma iubeste cu blandete si ma alinta cum poate n-a facut-o niciodata. "Acum dormi." Inchid ochii si ma las prada somnului in bratele lui. Nu e dimineata cand prin somn simt ca ma cauta, ma mangaie si iarasi facem dragoste. Zorii ma trimit acasa, adorm repede, simt ca nu mai am puteri.

E sambata cred. Ies iar in sat, dar il anunt de data asta. Apare-n poarta si-mi zice ca mergem impreuna. Mai am treaba si ramane cu promisiunea ca vin mai tarziu.
- Tu promiti ?
- Da.

Am ajuns cat de repede am putut. Am impartit cartile, am jucat intr-o echipa cu el si am iesit invingatori. Am plecat acasa sprijining gardurile oamenilor iar si iar. Am fugit pe camp sa-l iubesc iara si i-am promis din nou ca a doua zi voi fi cu el toata ziua.

Dimineata la 6 m-a trezit. A inhamat caii, a luat-o pe mama lui si pe mine si am pornit peste campuri. Dupa ore de mers m-a prezentat unor rude ca si cum as fi a lui. Mama sa auzea trista si tacea trista. Spre seara ne-am pornit spre casa. mama lui n-a mai vorbit. El abia daca mai vroia sa zambeasca, dar imi vorbea prin semnele vechi.

M-am oprit in sat cu prietenii, el a plecat acasa. Le-am ghicit in carti la toti, am baut bere si am ras copios la amintirea timpului trecut. Mai tarziu a venit si el. Imi spunea "sora Omida" si m-a rugat sa-i ghicesc si lui, nu doar in carti ci si in palma. N-am putut sa-i zic totul cu glas tare sa auda si ceilalti, astfel iar a ramas cu promisiunea ca-i voi povesti pe drum. Am dat cu banul pentru a alege dintre drumul prin sat sau cel ocolitor prin spatele gradinilor. A cazut prin sat, asa ca am plecat prin spatele gradinilor. Ne-am oprit si am mancat harbuz, ne-am fugarit ca doi copii, am ajuns la iaz si ne-am racorit picioarele, apoi ne-am odihnit unul in altul pe iarba moale luminata de luna clara. Am plecat promitand iara ca seara urmatoare voi fi sub nuci cu el.

M-am trezit dimineata amintindu-mi tot ce-am petrecut zilele acestea, m-am ridicat, am facut patul, mi-am strans hainele in valiza, am anuntat-o pe mama si l-am sarutat pe tata si-am iesit pe poarta. Soarele ardea puternic. In rochia mea alba "tata" Maria mi-a spus ca sunt buna de maritat. Urc cu greu drumul spre statie. Ma opresc la ceilalti bunici sa-mi iau ramas bun. Mai in deal Leonas ma invita sa-l ajut la vopsit gardul. Aerul e fierbinte si uscat, drumul pare prea lung, ma inadus. De ce nu mai ajung?

Calare, in galop ma urmareste, se apropie, tipa, rage dupa mine : "Te rog nu pleca, te implor nu ma lasa iarasi singur !"

Urc in masina. Il cunosc bine pe sofer si el pe mine.
- Sunteti de mult impreuna, dar cred ca ultimul an a fost si mai bine, nu?
- Da.
- Atunci de ce esti trista?
- Sunt doar obosita.
Dupa o ora si jumatate soferul ma trezeste din visare.
- Uite cum te asteapta, cred ca i-a fost tare dor de tine.

Un comentariu:

Sunt acolo! spunea...

De ce te-ai maritat? de ce nu m-ai ascultat... frumos vis ... un s4 sa povestesti detalii .... miauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu