miercuri, 30 septembrie 2009

Cum nu stii niciodata ce se poate intampla (III)

Ma suna si cu o voce joasa imi da vestea proasta. Ma doare pentru el caci doar e al meu si acum ma priveste tot ce tine de viata lui. Incerc sa-l mangai si sa-l incurajez. Rade.
E tarziu, dupa amiaza, calc alene prin praful strazii. Sunt foarte obosita si nu-mi arde de nimic. As vrea sa trec pe la el sa-l vad, insa ceva ma face sa ma razgandesc exact cand eram in fata locuintei lui. Poate n-a ajuns acasa. Imi intorc pasii gandind departe. Noile experiente m-au zdruncinat puternic, efectele au fost insa altele decat cele la care m-as fi asteptat. Sunt totusi multumita. Elementul "soc" m-a scuturat indeajuns incat devierea simtita sa ca conduca pe nesimtite pe meleaguri salbatice.
Ma asteapta asezat pe scarile blocului intr-o pozitie caraghioasa. Zambeste trist. Se ridica, asteapta sa deschid usa. Dau sa-i prind mana si se retrage instant.
Beau un pahar de apa. Ma priveste pierdut, e foarte trist. Se rupe ceva in mine. Ridic "coltul rautatilor" si parca ar vrea sa planga. Ii promit ca va fi ultima data, doar sa ma lase. Nu vrea, zice ca nu e bine, nu e normal. Insist, oblig, ii dau tricoul jos. Il imping pe spate, apuc pe furis ciobul si-l infing in pielea moale de pe coastele lui. Geme de durere, a inchis de mult ochii. I se scurg lacrimile in par. O suvita rosie si calda il coloreaza. Prind cu grija taietura, o incadrez cu dintii si trag puternic. Simt ca lesin de placere. Ii aud inima grabindu-se sa impinga lichidul usor sarat. Imi mangaie parul. E o liniste asurzitoare. Ma hraneste cuminte. Spun "atat" si-l las sa plece. Ma bag in pat, imi aduc aminte ca n-am mancat astazi, insa adorm.
Se misca patul, prin patura simt apasarea grea a cuiva. Un brat puternic incearca sa ma trezeasca. Buze reci si umede imi ating gatul. Abia daca deschid ochii. E tarziu, iar lumina ramasa in camera e cenusie. "E randul tau". Imi apasa sarutul pe gat si-mi scoate bratul de sub mine. Tine in mana acelasi ciob. Parca mi se face frica, doar ca imi simt trupul prea greu pentru a reactiona cumva. Ma doare, doare atat de tare ! Ii place mult, ii fulgera ochii si mai cresteaza o data, si inca o data, si inca o data. Sangele se imprastie pe cearsaful alb, iar el e incantat. Il intinde cu buzele pe pielea mea si pe fata lui. Imi arunca bratul amortit si ma saruta, tot mai adanc, tot mai umed, cu gust nou, cu gustul meu. Si-mi zice "atat" si-s singura din nou.

Niciun comentariu: