- Te trezesti mama?
- De ce?
- A venit dupa tine, ce sa-i spun?
- Mi-e atat de somn, nu stiu...
- Hai mama, pui si tu un acatist, aprinzi si tu o lumanare...
- Bine, zi-i ca vin.
Ies din caldura patului si desculta prin frigul de pe sala pasesc ca pe ace. Raceala gresiei din baie imi intra pana in maduva oaselor, tremur necontrolat. Deschid robinetul si simt mai multa raceala. Vreau inapoi in pat.
-Hai grabeste-te, te asteapta in poarta!
Imi umplu pumnii cu apa si-mi ud fata. ma cutremur toata si-mi fuge somnul. Un glas gros si neclar incearca sa lege doua cuvinte pe la usa.
- Ocupat !
- Hai odata !
Ma uit in oglinda. Am ochii unflati de somn si-s asa de zbarlita. Deschid usa baii si-l imping nervoasa. E prea dimineata pentru mine. Ma imbrac cu ce am, doar niste blugi si-o bluza neagra, nepotrivit pentru locul unde voi merge, insa nu-mi pasa. acum imi mormaie la usa dormitorului si-l trag inauntru sa-mi zica ce vrea. tace si priveste in pamant. Imi aduce papucii si ma ajuta sa ma incalt. tata ne priveste din usa si rade de noi. Ma rusinez.
- Iarta-ma, si ma las sarutata pe frunte. Se repede si mama sa ma sarute. Mainile lui uriase imi prin mijlocul si aproape ca ma ia pe sus, doar, doar sa ies din casa.
E atat de frig in aerul rasaritului de toamna, iar lumina imi provoaca dureri. Inchid ochii si pasesc copilareste pe cararea incadrata de multe flori mov. Ma impinge de la spate si ma cearta ca e prea tarziu si drumu-i lung. Parintii mei raman in usa zambind complice.
Ma urc in masina langa el. Acum e cald si muzica e buna. las capul pe umarul lui pentru o secunda si se zbarleste la mine c-as fi lenesa si sa ma trezesc. dar cum m-as putea trezi fara o cafea, fara o tigara...
- Rezista pana dupa-amiaza, n-ai sa mori.
- Ce cosmar!
Ma asez cat mai comod, inchid ochii si in timp ce bate caldura in mine, motai pe scaunul masinii. rade de mine si-mi canta, ma necajeste si nu ma lasa sa adorm. Privesc printre gene cum sat dupa sat el e tot mai frumos. E sacaitor, enervant, dar le face pe toate cu ochii razand. Probabil pielea lui maslinie si respiratia nervoasa, sau lumina diminetii, nu stiu, insa incep sa-l vad altfel.
Mergem kilometri buni, cand prin sate, pe drumuri pietruite, cand prin orase aglomerate si agitate. Se joaca frumos si nu ma dau ci raman artagoasa. Adevarul e ca mi-e atat de somn... De departe se vede o padure uriasa. Drumul e pietruit insa denivelat. In sfarsit tacere in masina si-mi place. Indicator ce ne arata ca mai sint 2 kilometri pana la destinatie. facem stanga prin padure, pe un drum anevoios. Conduce incet si-si incordeaza ochii, atent la toate cele. Padurea e inca verde desi pe jos, un covor de frunze ruginii si-au gasit sfarsitul. Aerul tare imi intra in plamani si ma-nfior. E inceputul toamnei.
Vreau o tigara, ma inec de atata aer curat. Cu glas bland ma-ncurajeaza sa rezist. Trecem printr-o poarta uriasa de piatra. Uit de fumat si ascult cu atentie. Sunetul clopotelor rasuna in toata padurea, pasarile au tacut. Urcam o panta abrupta si o vad. Manastirea Gorovei. In toata viata mea n-am vazut un loc mai frumos. Am ramas fermecata instant. O poarta mare de fier forjat, frumos decorata prin care trecea lumea cu capul plecat. Femeile si copiii, barbatii si calugarii.
Pasesc pe pietrele din curte invaluita de zgomotul sacadat al atator pasi. cantece religioase imi incanta sufletul. E plin de straturi de trandafiri infloriti. Chiliile sint impodobite cu muscate.
Intru... Ascult... Ies... (IMPOSIBIL DE DESCRIS)
Zau ca nu mai vreau sa scriu cum m-am lasat purtata de mirosul merilor din livada alaturata. Un drum nepietruit pe langa gardul manastirii, o livada mica si rara in mijlocul padurii, la dreapta exact sapte case, cum o fi sa locuiesti in salbaticia asta? Doua vite si un cal pasteau in praful drumului, o babuta cu catelul dadeau ocol casei, un mos c-o palarie verde de padurar era prin curtea sa. In rest, pustiu. O cucuvea a spart linistea, graurii o urmeaza si in scurt timp o larma asurzitoare imi sparge timpanele.
Mirosul halucinant de mere si iarba uscata ma moleseste. Ma asez cu fata spre cer si bratele larg deschise. Mi-e atat de bine ca as vrea sa imbratisez cerul.
Fornet de haine si pasi grei pe iarba uscata, m-am speriat. Imi zambeste bland si-mi intinde un mar. Are fata lata, cu o frunte lata, cateva fire rosii si zbarlite alcatuiesc o barba, ochii clari licaresc in aceeasi culoare ca a cerului. Iau marul si musc cu pofta. Mi se impanzeste gura cu un lichid dulce-acrisor. E zemos, e cel mai bun mar pe care l-am mancat vreodata. Tanarul calugar se aseaza langa mine. Scoate si el un mar si-l musca incet, ia bucati mici si le mesteca bine.
- E mai bun asa?
Nu-mi raspunde si nici nu cred ca m-a auzit. Imi mai da un mar. Nu stiu exact cate mere am mancat fara sa scot un cuvant, insa nu m-as fi oprit daca cel care m-a adus in locul acesta minunat n-ar fi sunat sa ma certe c-am disparut nu stiu unde si ca ii e foame si unde sint si sa apar acum.
M-am ridicat si i-am spus la revedere. Mi-a zambit doar si s-a intors la merele sale.
Urc in masina cu parere de rau ca plec de aici.
- Acum ia o tigara.
- Nu vreau !
- Bine.
Ma culc pe bancheta din spate. Masina se leagana din cauza drumurilor romanesti. Adorm.
-va urma-
- De ce?
- A venit dupa tine, ce sa-i spun?
- Mi-e atat de somn, nu stiu...
- Hai mama, pui si tu un acatist, aprinzi si tu o lumanare...
- Bine, zi-i ca vin.
Ies din caldura patului si desculta prin frigul de pe sala pasesc ca pe ace. Raceala gresiei din baie imi intra pana in maduva oaselor, tremur necontrolat. Deschid robinetul si simt mai multa raceala. Vreau inapoi in pat.
-Hai grabeste-te, te asteapta in poarta!
Imi umplu pumnii cu apa si-mi ud fata. ma cutremur toata si-mi fuge somnul. Un glas gros si neclar incearca sa lege doua cuvinte pe la usa.
- Ocupat !
- Hai odata !
Ma uit in oglinda. Am ochii unflati de somn si-s asa de zbarlita. Deschid usa baii si-l imping nervoasa. E prea dimineata pentru mine. Ma imbrac cu ce am, doar niste blugi si-o bluza neagra, nepotrivit pentru locul unde voi merge, insa nu-mi pasa. acum imi mormaie la usa dormitorului si-l trag inauntru sa-mi zica ce vrea. tace si priveste in pamant. Imi aduce papucii si ma ajuta sa ma incalt. tata ne priveste din usa si rade de noi. Ma rusinez.
- Iarta-ma, si ma las sarutata pe frunte. Se repede si mama sa ma sarute. Mainile lui uriase imi prin mijlocul si aproape ca ma ia pe sus, doar, doar sa ies din casa.
E atat de frig in aerul rasaritului de toamna, iar lumina imi provoaca dureri. Inchid ochii si pasesc copilareste pe cararea incadrata de multe flori mov. Ma impinge de la spate si ma cearta ca e prea tarziu si drumu-i lung. Parintii mei raman in usa zambind complice.
Ma urc in masina langa el. Acum e cald si muzica e buna. las capul pe umarul lui pentru o secunda si se zbarleste la mine c-as fi lenesa si sa ma trezesc. dar cum m-as putea trezi fara o cafea, fara o tigara...
- Rezista pana dupa-amiaza, n-ai sa mori.
- Ce cosmar!
Ma asez cat mai comod, inchid ochii si in timp ce bate caldura in mine, motai pe scaunul masinii. rade de mine si-mi canta, ma necajeste si nu ma lasa sa adorm. Privesc printre gene cum sat dupa sat el e tot mai frumos. E sacaitor, enervant, dar le face pe toate cu ochii razand. Probabil pielea lui maslinie si respiratia nervoasa, sau lumina diminetii, nu stiu, insa incep sa-l vad altfel.
Mergem kilometri buni, cand prin sate, pe drumuri pietruite, cand prin orase aglomerate si agitate. Se joaca frumos si nu ma dau ci raman artagoasa. Adevarul e ca mi-e atat de somn... De departe se vede o padure uriasa. Drumul e pietruit insa denivelat. In sfarsit tacere in masina si-mi place. Indicator ce ne arata ca mai sint 2 kilometri pana la destinatie. facem stanga prin padure, pe un drum anevoios. Conduce incet si-si incordeaza ochii, atent la toate cele. Padurea e inca verde desi pe jos, un covor de frunze ruginii si-au gasit sfarsitul. Aerul tare imi intra in plamani si ma-nfior. E inceputul toamnei.
Vreau o tigara, ma inec de atata aer curat. Cu glas bland ma-ncurajeaza sa rezist. Trecem printr-o poarta uriasa de piatra. Uit de fumat si ascult cu atentie. Sunetul clopotelor rasuna in toata padurea, pasarile au tacut. Urcam o panta abrupta si o vad. Manastirea Gorovei. In toata viata mea n-am vazut un loc mai frumos. Am ramas fermecata instant. O poarta mare de fier forjat, frumos decorata prin care trecea lumea cu capul plecat. Femeile si copiii, barbatii si calugarii.
Pasesc pe pietrele din curte invaluita de zgomotul sacadat al atator pasi. cantece religioase imi incanta sufletul. E plin de straturi de trandafiri infloriti. Chiliile sint impodobite cu muscate.
Intru... Ascult... Ies... (IMPOSIBIL DE DESCRIS)
Zau ca nu mai vreau sa scriu cum m-am lasat purtata de mirosul merilor din livada alaturata. Un drum nepietruit pe langa gardul manastirii, o livada mica si rara in mijlocul padurii, la dreapta exact sapte case, cum o fi sa locuiesti in salbaticia asta? Doua vite si un cal pasteau in praful drumului, o babuta cu catelul dadeau ocol casei, un mos c-o palarie verde de padurar era prin curtea sa. In rest, pustiu. O cucuvea a spart linistea, graurii o urmeaza si in scurt timp o larma asurzitoare imi sparge timpanele.
Mirosul halucinant de mere si iarba uscata ma moleseste. Ma asez cu fata spre cer si bratele larg deschise. Mi-e atat de bine ca as vrea sa imbratisez cerul.
Fornet de haine si pasi grei pe iarba uscata, m-am speriat. Imi zambeste bland si-mi intinde un mar. Are fata lata, cu o frunte lata, cateva fire rosii si zbarlite alcatuiesc o barba, ochii clari licaresc in aceeasi culoare ca a cerului. Iau marul si musc cu pofta. Mi se impanzeste gura cu un lichid dulce-acrisor. E zemos, e cel mai bun mar pe care l-am mancat vreodata. Tanarul calugar se aseaza langa mine. Scoate si el un mar si-l musca incet, ia bucati mici si le mesteca bine.
- E mai bun asa?
Nu-mi raspunde si nici nu cred ca m-a auzit. Imi mai da un mar. Nu stiu exact cate mere am mancat fara sa scot un cuvant, insa nu m-as fi oprit daca cel care m-a adus in locul acesta minunat n-ar fi sunat sa ma certe c-am disparut nu stiu unde si ca ii e foame si unde sint si sa apar acum.
M-am ridicat si i-am spus la revedere. Mi-a zambit doar si s-a intors la merele sale.
Urc in masina cu parere de rau ca plec de aici.
- Acum ia o tigara.
- Nu vreau !
- Bine.
Ma culc pe bancheta din spate. Masina se leagana din cauza drumurilor romanesti. Adorm.
-va urma-
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu