- Hai sa bem o cafea.
Deschid ochii somnoroasa, deschid ochii si-s nervoasa. Vad blocuri si lume multa, nu stiu unde sint.
- Sint zilele Dorohoiului, si-mi apuca bratul si ma scutura incet sa ma trezesc.
Balci, tampenii, chinezarii, tiribombe, lumea se plimba printre ele chiar mai plictisita decat mine. Ajungem la un bar cu autoservire. Ma duc direct la masa zicandu-i sa ma surprinda. Nu mai vine desi aproape am terminat prima tigara. ma ridic si-l privesc prin vitrina cum vorbeste zapacit cu una dintre chelnerite. Ma asez la loc si-mi mai aprind una. Ma plictisesc, mi s-a uscat gatul. Ma ridic furioasa si ma postez langa el.
- Ce vrei?
- Ti-am zis sa ma surprinzi, dar nu asa.
- Imediat.
Ma intorc la masa si iar ma pun pe asteptat. Nu stiu cat am asteptat, dar iata ca-l vad venind cu o ceasca de cafea pe jumatate goala. Rade desi e evident ca sint suparata, dar ma calmez oarecum cand imi povesteste ca de fapt erau doua cafele cu lapte si chelnerita le-a varsat langa ghiseu. O fata frumusica dealtfel, dar cam nesigura ce cu miscari nu prea controlate facea naveta intre bar si mese. Din urma ei, o femeie invarsta si grasa, repara tot ce fata stica.
- Ai rabdare, comanda va veni.
Mananc, beau o noua cafea si fumez cu nesat, totul in liniste. Nu am chef nici de leagane , nici de aglomeratie, asa ca-l iau mai mult pe sus si-l imping pe usa afara. Chelnerita ne urmareste ciudat cu privirea.
S-a incalzit, iar bluza mea neagra nu ma ajuta, el se dezbraca pana la un ultim tricou alb ce-i scoate in evidenta fizicul puternic si sanatos. Are un piept frumos si-un gat lung so gros, mijlocul ii e subtire si totusi ceea ce ma farmeca e contrastul dintre pielea lui aproape neagra si tricoul imaculat.
Ma asez pe bancheta din spate iar el la volan. Ii trec mana prin parul sau negru si des. Cobor pe gat zgaraindu-l usor si icneste. Ii ating umerii incercat in zadar sa-i cuprind cu palma mea. Continui spre piept si intoarce capul respirand greu. Cu ochii negri, mari si ingroziti ma intreaba ce vreau. Zambesc si ma asez la loc.
Acasa ne asteapta toti cu masa pusa. Iau cateva guri si plec in camera mea. Patul nu e strans, asa ca ma bag sub plapuma si adorm. Seara tarziu ma trezesc din cauza unor tropote grele pe sub fereastra mea. Stiu ca e el si-l strig. Intra in casa si ma ajuta sa fac patul.
- Imbraca-te bine, iesim la plimbare.
Omul asta nu e cu toate, e intuneric si e groaznic de frig. Ii zic mamei ca iesim si ma incalt. Nerabdator si zgribulit imi zambeste. Mergem grabit pe drumul pietruit de tara. E liniste, in seara asta e o nunta in sat si cei mai multi sint plecati. La magazinul aflat la mai bine de un kilometru de casa luam un pachet de carti si doua beri. Ne asezam pe-o banca, afara-n frig, bem si jucam carti. Tremur cu mainile pe sticla si pe carti. Mai aduce un rand de bere desi e intuneric si abia zaresc ce carti am in mana. Vorbim si povestim tampenii. Si el tremura. O bufnita face sa rasune pustietatea unde ne aflam. Magazinul s-a inchis, frigul e crancen si aerul imi taie plamanii. Imi cere o tigara desi el nu fumeaza. O pufaie nervos. Nu stiu de ce-i place sa se chinuie in frigul asta.
Ne ridicam si ne indreptam spre sat. Cainii ne latra, iar lumina pe strada asta nu s-a aprins. Se opreste in fata bisericii si o priveste. Ii iau mainile intr-ale mele. E mai rece decat mine. Ii cuprin mijlocul si-mi las capul pe pieptul lui. Il simt tremurand, inima-mi bate cu putere, el sta inert cu mainile spanzurate pe langa trup.
- De ce-ti bate inima asa?
- De la frig.
Si ma cuprinde strans si stam asa in frig si intuneric. Se vad crucile din cimitir si inchid ochii inghesuindu-ma la pieptul lui.
O iau la fuga prin pietris si incearca sa ma prinda. E miezul noptii si galagia noastra starneste cainii. Fugim mai mult sa ne incalzim. Ajungem pe strada luminata, radem zgomotos, "ne batem", ne fugarim. Paznicul ne intreaba de sub un gard ce e cu noi. E bine si in acelasi ritm de joaca ne indreptam spre casa.
- va urma -
Am zis eu ca va urma, continuarea e scrisa, dar n-o pot posta pana nu-mi clarific gandurile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu