marți, 27 iulie 2010

Amintirile unei copile (Nr. numai stiu)








Am calcat din nou pe iarba ce-mi mangaia talpile in copilarie. Am ajuns cu greu, drumul a fost lung iar in sufletul meu se dadea un razboi. Atata neliniste si atata patima n-am mai simtit de foarte multa vreme. Stateam pe un scaun in spatele masinii, doar eu si soferul. De parca mergeam in rai si in iad in acelasi timp ma rascoleau sentimente din cele mai diferite, mai ca zambeam apoi imi venea sa plang. Nu intelegeam de ce nu mai sunt calatori in masina, incercam sa-mi revin, ma concentram sa-mi amintesc incotro ma indrept si mai ales incercam sa nu gandesc. Imi doream sa ma golesc de orice continut, sa nu mai fiu eu, sa raman o carcasa goala caci ceea ce urma sa mi se intample eram sigura ca ma va umple chiar mai mult decat as fi fost eu in stare sa suport vreodata desi ma pregatesc pentru asta de atatia ani.

Masina gonea pe un drum pe piatra, praful inecacios intra in interior si ma sufoca. Soferul ma pandea in oglinda retrovizoare. Un barbat foarte inalt cu umeri uriasi, foarte bine facut. I se vedeau bratele pline de muschi prin tricoul prea mulat. Ii vedeam fata in oglinda. Ochi mari albastri, suvite de par blond ii acopereau sprincenele. Obrajii ii erau mancati de varsat de vant, insa seriozitatea din ochi il umplea de mister. M-a rugat sa vin mai in fata, m-am facut ca nu-l aud. Am coborat in sat multumind soferului si urandu-i drum bun.

Ca la o reuniune, doar eu mai lipseam din gramada galagioasa de pe bancile din marginea satului. Curgea berea siroaie, soarele abia daca se mai zarea de dupa deal, cativa tantari ma sarutau de zor. Abia daca m-am asezat pe banca sa-mi trag sufletul dupa drumul lung ca mi s-a postat o bere in fata in timp ce ceilalti nu mai conteneau cu intrebarile. Am gustat din bere zambind fad. Nu-mi venea sa vorbesc, iar prietenii mei m-au citit imediat. M-au lasat sa tac. S-au intors la discutiile lor scrasnind din dinti. Am privit cum a apus soarele, am terminat berea, ceea ce mi-a dat drumul la gura si am reintrat in grup amuzandu-ma de fiecare in parte, povestind cum mi-e acasa si mai ales cat de dor imi era de ei. Atunci s-a trezit al mai mare si mai fioros sa ma intrebe de i-am dat "bilet de voie" bunului meu prieten. Am ramas inmarmurita, am uitat de el, pentru jumatate de ora am uitat total de el si de ce anume am facut aceasta calatorie. L-am vazut pe C. trecand pe langa noi cu caruta plina cu trifoi verde. Am tras bagajul dupa mine, l-am aruncat in cosul carutii si m-am trantit pe verdeata. Am facut din mana baietilor si am inchis ochii. C. radea foarte amuzat de nu stiu ce. Mergea incet de parca ma legana. Mirosul trifoiului ma ametea. Mi-a prins mana si m-a chemat in fata langa el. Am ajuns cam greu acolo, caci aveam o rochie lunga si tocuri, in nici un caz costumatia necesara de a topai intr-o caruta. Mi-a dat haturile si s-a trantit el in spate. Am manat caii la trap pana acasa la el, mi-am luat geanta si am facut ultimii pasi pana acasa pe jos. Era deja intuneric cand fina mea mi-a sarit in brate. A crescut atat de mult.

M-am inchis in camera mea. M-am uitat in gol la televizor ore in sir. Ferestrele erau deschise si-un aer de fan cosit intra in incapere. M-am uitat la ceas, era trecut de 2. Am iesit afara. Ma plimbat desculta prin lucerna plina de roua. Cerul era imens, in oras nu ti-e dat sa vezi asa ceva. Luna era sus si imprastia o lumina rosie. Nu am mai vazut luna rosie de multi ani. Sangerie, mare de parca astazi s-ar fi apropiat si mai mult de pamant dadea culoare pamantului asa cum a facut si acum cativa ani. O baie de lumina selenara, o baie de roua in iarba copilariei, o baie de aer tare, o baie de amintiri. M-am itors acasa si am adormit pe covor tragand de pe pat doar o pernuta sa-mi sprijine capul obosit de atatea ganduri.

A doua zi m-am trezit amortita, tot pe covor. Era amiaza deja cand am iesit din camera. Nu era nimeni acasa. Mi-am turnat un pic de cafea rece, ramasa de dimineata cred, mi-am aprins o tigara, nu aveam curaj sa ies afara. Priveam prin fereastra verdeata si bogatia campului de aici. Era o liniste apasatoare. M-am intors in camera mea, am luat aparatul foto si auzind ca in zona a disparut iazul am plecat sa fotografiez malul ramas in urma.

Drumul e la fel de prafuit, tipenie de om, campuri incarcate de recolte, iarba grasa, animale pascand in voie. Ajungand pe coasta m-am intristat. Acest sat era de-a dreptul inconjurat de un iaz urias, acum era inconjurat de kilometri de mal, de panant sterp pe care nu a avut curaj sa creasca macar un fir de iarba. O femeie se indrepta vijelios spre mine. Nu puteam sa-mi dau seama daca avea ceva cu mine sau asa era mersul ei. Era mama lui. Imi venea sa fug, nu vroiam sa vorbesc cu ea asa cum nu doream sa vorbesc cu nimeni altcineva. M-am asezat pe iarba plangand moartea intinderii de ape in care m-am scaldat atatia ani in sir. Ea s-a apropiat de mine, am salutat-o. Mi-a zambit trist si mi-a zis "stiam ca esti tu, iar ai venit?" I-am zambit caci nu stiam cum sa reactionez. M-am ridicat si am plecat spre casa trecand pe la poarta lor. El m-a zarit din curte si mi-a facut semn sa intru. Ne-am asezat la umbra noii sale case, mi-a intins un pahar mic de afinata. Maica-sa a ajuns acasa si s-a asezat langa mine. I-a dat si ei un pahar, n-am stat mult caci ma simteam incoltita.

Acasa am incercat sa ma fac utila macar in ultimile ore ramase din zi, ca mai apoi pe la vreo 9 sa ies din nou in sat sa-mi intalnesc prietenii. Am ajuns gafaind caci drumul e lung pana la locul intalnirii. El nu era acolo. Au ras iara ca nu i-am dat "bilet de voie", dar berea rece si pokerul au facut minuni inchizandu-le gura si facandu-i sa uite. Aproape de miezul noptii a venit si el sa ma ia acasa, restul chicoteau si comentau, spunand pana la urma noapte buna si lasandu-ne sa ne adancim in intunericul noptii. Nu m-a lasat sa intru in casa mea ci mi-a prins mana tragandu-ma in vale si facandu-ma sa intru in casa lui. Incredibila noapte. M-a facut sa-i promit ca am sa revin si maine. I-am promis.

Ajungand intr-un final acasa am adormit instant. M-am trezit cu gandul la oras asa ca dau un telefon. Mai bine nu-l dadeam. Ca si in ziua precedenta am incercat sa ma fac utila robotind in jurul casei mele si mai la deal la alte doua case. Seara am pub boilerul in priza si am facut o baie de vreo ora urmata de un dus rece. Parca nu mai aveam chef sa ies in sat, drumul mi se parea prea lung si eram sigura ca ma chinui degeaba sa urc in deal atatia kilometri cand de fapt scopul e sa cobor in vale cativa metri. Am fost impinsa de la spate de ai mei sa ies, sa nu pierd vremea aiurea cu ei, sa merg la ma distrez cat de mult pot. I-am ascultat.
Urcam greu, ma cuprinse o lene inexplicabila. El m-a ajuns din urma, cica dorea sa joace poker cu noi. Doar cativa ne asteptau la banci, era nunta in sat asa ca majoritatea erau acolo, as fi fost si eu acolo daca nu-mi ramanea jumatatea in oras, dar cum n-a vrut... stau pe banca si joc carti. La miezul noptii imi face semn ca vrea sa plece, joc o ultima mana, una foarte norocoasa. Plec spre aceeasi casa. Acum am timp sa observ ca miroase a busuioc. Luna e galbena in seara asta asa ca pot observa jos pe parchet un ghiveci cu busuioc verde. Atat am mai reusit sa observ ca apoi am intrat intr-o busculada de atingeri, sarutari si lupte aprige. Dupa cateva ore ies afara in aerul noptii, ma conduce tacut spre casa. Noapte buna.

E duminica, azi plec acasa. M-am trezit dimineata sa-mi fac bagajul. Sun acasa si aflu ca nu sunt asteptata. Ma intristez si ii anunt pe toti ca mai stau o zi. O duminica lunga tare... Pe la 8 seara ies pe poarta si merg alene spre centrul satului ca mai apoi sa merg la banci sa-mi omor timpul cu o carte. Gasesc aceeasi gluma rasuflata cu "biletul de voie". Castig mana dupa mana si fac cinste din castig. Pe la 10 apare si el. Vanzatoarea vrea sa inchida mai repede astazi. Baietii isi fac provizii cu cutii de bere de parca s-ar pregati de razboi. V. pleaca pana acasa si se intoarce cu un platou mare plin cu branza de oaie, carnati de casa si paine facuta de mama sa. Mancam la gramada infingand mainile in mancare fara frica. Acum sa tot bei. Si am baut, desi nu s-a imbatat nici unul. Era trecut de mult de miezul noptii cand m-am hotarat sa plec spre casa. Ma opresc in casa lui, pe patul lui, pe perna lui. Ma roaga sa stau pana rasare soarele, zorii sunt aproape, o tai acasa. Maine sigur plec de aici.

Imi pun bagajele in masina, si ce bagaje... Imi iau ramas bun si privesc in vale cum sunt privita. Imi face din mana. Ii intorc spatele, plec.

8 comentarii:

Anonim spunea...

amintire amintire
Meereu e cineva acolo care primeste din mila datorita berii tale. Ce ma bucura e ca ai fo utila si ai facut un suflet de taran sa fie fericit. Cu toate astea nu vei ceda sa renunti si ai sa te intorci curand... Niciodata nu poate oferi cineva "compatibil", dar, poate oferi un miros de sapun taranesc. Imi place povestirea, imi place ca ai fo sincera la telefon, imi place ca nu ai uitat amaraciunea sufletului... dar ... ai uitat de M, ai uitat ca ai inceput sa uiti de el ... iti amintesti mereu ce pot oferi si mereu spui ca nu dar vii cu ciuda ca uiti de tine si ca vrei ....
Mereu eu, mereu la indemana ta...
Da poetilor stiu ce vrea aceasta fata cu adevarat... nu vrea strofe, nu vrea support mintal... mai pe romaneste vrea sa nu fii tu, vrea sa nu fii limpede ... vrea sa nu fii calm ... vrea salbatic sa te sugrume, vrea amar sa injecteze in mintea ta, vrea un strunf ciudat ce poate oferi... tristete, atractie si placere..

Anonim spunea...

da voii fi prietena ta si nu vei intelege niciodata puterea mintii mele. Sunt ciudatul tau dintai... sunt eu stalpul tau de capatai...

Nu ai cum sa intelegi cel ce citesti...

Viata e ciudata ca si mine :))

Da eu, mereu la indemana ta.

Anka`s Demons spunea...

@Anonim Cat de intelegator poti fi cand vrei. Ah, ti-ai amintit pasajul cu "mirosul de sapun"? Ma uimesti. Compatibilitatea nu e secretul, e sursa.

Anonim spunea...

mereu excelez fata de altii
stii si tu ... mereu e un invingator...

mereu eu la indemana ta

Anka`s Demons spunea...

@Anonim Nu m-am indoit niciodata ca ai si tu partile tale foarte bune.

Anonim spunea...

miauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu
daca ai sti ce pisoi sunt si imi flutur codita langa piciorul tau la cuvintele tale ...

Anka`s Demons spunea...

Esti haios :)))))

Anonim spunea...

de asta sunt perfect fata de altii ...

Nu o sa renunt sa te fac fericita nici un minunt

Miauuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu si catzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz in acelasi timp :P

mereu la indemana atunci cand e nevoie