Disperata sa-i vezi fata. Zile lungi si multe in care ardeai sa vezi ochii acelui om ce te vrajea prin cuvinte reci, nelalocul lor, rautacioase cateodata, dar cu talc pentru tine. Nu pot sa cred ca reusesti sa ai atata rabdare in tine femeie nebuna. Nu pricep care e rostul placerii ce-o cauti in chinul asteptarii. Nu vreau sa te mai vad rabdand sa se intample ceva. Tu esti cea de foc ce pune mana hulpav pe ce-ti place si intoarce spatele ireversibil la "ne-simtire". Ce fel de sentiment te incearca, ce fel de nebunie experimentezi, ce fel de om ai devenit? Si stiu ca nu e singuratatea pentru ca nu ai timp nici sa dormi, nici sa mananci, tocmai ca sa-ti tii prietenii aproape.
- Si cand i-ai vazut ochii?
- I-am vazut si am ramas inmarmurita. Nu pentru ca ar fi fost extraordinari de patrunzatori. Era o licarire abia zarita printr-un web aburit de vreme sau de praf sau de ieftin si ardeau intr-un om firav doi ochi cand blanzi, cand amenintatori ce ma faceau sa tremur aiurea. Si seara dupa seara ii cautam doar ca atunci cand raman eu cu mine sa ma gandesc la ei. Era o victorie enorma si ramane una din luptele pe care le-am castigat cel mai greu.
- Doar cu atat ai ramas...
- Deloc. Cand cerul s-a acoperit de nori plangand, cand lunii ii era frica sa se-arate, cand becul s-a stins l-am zarit. Cu totul. M-am topit, m-am albit, m-am temut, m-am indepartat. Am iesit in ploaie sa-l vad tot in splendoarea lui la munca. Mi-am facut cu greu curaj sa ma apropii. Il priveam cu coada ochiului si-mi era frica, nu ca ma vede, ci o frica stranie ca de ma uit altfel la el va disparea. Doream sa tip de fericire si sa zbier de teama. Tremuram in suflet si incercam cu o ultima fortare sa-i zic inimii sa stea calma. Nu pot sa zic de ce in atata spaima am gasit curajul sa ma apropii, sa-l salut si sa primesc acel zambet copilaresc. El era fenomenal. Am vrut sa spun lumii intregi ca-l stiu si ca ma stie, ca-mi place si vreau sa-l mai intalnesc. Tot el m-a oprit.
Seara de seara, melodie dupa melodie, cuvant cu cuvant ma vedeam rapusa de cel mai mare vis nefericil al meu. Nu m-am opus nici macar o secunda. Doream arzator mai mult si nu m-am oprit sa ma intreb daca e bine sau nu... pana astazi...
Astazi imi tin tigara-n mana stanga. E ultima. Incerc sa trec peste ce mi-a fost atat de bine. Caci fericirea ce-am simtit-o a tinut trei zile - numar blestemat. Bucuroasa sa ma cheme, sa-l am in preajma mea, sa-i dau atentie si sa-l privesc. N-am indraznit sa-mi imaginezi ca-l voi avea aproape pana am vazut ca nu-i sunt indiferenta. Ma chema fara cuvinte si-l doream copilareste pe aceeasi patura cu mine in licariri de foc, in frig de iunie ploios, ca sa ma faca sa fierb sub bratul lui, la pieptul lui, nu pentru ca eu i-am cerut, ci pentru ca el m-a chemat, el m-a dorit acolo.
Nu-mi pot exprima fericirea in cuvinte, dar acolo lipita de el nu aveam aer, nu aveam puls, nu aveam inima ce bate. Timpul s-a oprit in loc. Parca nu mai era nimeni, doar noi in toata livada inchisi intr-o cutie mica, noi si focul.
N-am putut sa-mi refuz bucuria de a-mi aseza capul in acelasi pat cu al lui, sa nu intind mainile bezmetic dupa el, sa-l gasesc in asternut, sa-l pot atinge si sa dansez cu el pe muzici imaginate. Mi-a strans mana la piept sa ma omoare, a respirat langa mine sa ma mangaie, mi-a luat trupul intr-o imbratisare ingrijoratoare sa-mi arate cum contez. Degetele-i frematau ratacite prin sufletul meu si daca ar fi stiut ce face s-ar fi oprit si l-as fi oprit eu daca aveam puterea, dar eram muta, surda si fermecata ca-n poveste de cea mai calda atingere ce-as fi suportat-o vreodata. Imi era pielea treaza si-mi clocotea sangele in lupta dintre a ma opri si a obtine mai mult.
Atat de frumos il vedeau ochii mei... atat de neatins, atat de nemeritat... Sa stau in palma lui, sa-i privesc fata de aproape, sa respir acelasi aer, sa-mi odihnesc oasele langa el. Stiam ca e un vis ce se va spulbera repede. In momentul cand zorii s-au aratat am stiut ca nu mai pot suporta atata fericire. M-am desprins violent din caldura lui, din mana lui si am lasat acei ochi in urma pasind anevoie prin dimineata racoroasa temandu-ma ca nu-mi va mai fi niciodata atat de bine.
Somn agitat, vise pline de erotism infantil, m-am trezit doar ca sa-l vad altfel. Nu inteleg de ce trebuie sa ma supun si sa nu mai cer, de ce mi-e sete si nu beau, de ce sunt flamanda de el si nu-l pot avea. Nu-l vreau in feluri interzise, nu sunt animal sa-i visez gura lipita de a mea, vreau doar mana mea ametita de mangaierea lui, vreau licarirea ochilor lui pe fata mea, vreau sufletul acela crud si cald, vreau sa-i vorbesc cand e cu spatele la mine, vreau sa-nteleaga ce-mi doresc cand nu ma uit la el. Vreau sa ma joc in bratele sale, vreau sa-mi odihnesc mintea obosita la pieptul lui.
Vreau sa stiu cum poti sa treci peste cele mai fericite momente.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu