luni, 11 iulie 2011

Vinovat fara stire



Tu esti vinovat de toate cate mi se-ntampla si-as vrea macar sa vezi cum vreau sa-ti multumesc.

E o dimineata nimicitoare, cu o zi inainte am stat si ne-am jucat pana tarziu in noapte. Cu greu am adormit doar ca sa-ti visez fata acoperindu-mi ochii. Tot tu m-ai trezit cu glasul vioi si pus pe treaba. Nu vedeam de somn dar te simteam imprejurul meu ingrijorat ca nu voi ajunge la timp pentru programul de astazi. Impinsa de la spate de mainile-ti dibace m-am imbracat fumand si sorbind din cafea. Am tot vorbit ca nu cumva dorul de tine sa ma doara. Pe cat de dura suna vocea ta pe atat de usor ma antrena in noua zi.

Am reusit sa ajung buimaca in multimea de oameni fanatici inconjurati de-ai lor prieteni acoperiti de par si nu-mi doream mai mult decat sa te vad pe tine langa mine tinandu-ma de mana.

"-Ce eleganta esti!" M-ai facut sa ridic capul curajoasa, sa-mi umflu pieptul, sa-mi indrept spatele si sa pasesc fara temerile mele obisnuite in acea adunare urat mirositoare. Imi erai ancora salvatoare in oceanul involburat de oameni nebuni. Te cautam cu ochii si-as fi intins disperata mainile dupa tine, m-as fi agatat neputincioasa de bratul tau si-as fi disparut oricand de acolo doar cu tine. Adesea nu te vedeam dar iti simteam respiratia in ceafa si ma minunam cat de plina pot fi din asa putin. Zambetul tau tamaduitor pentru sufletu-mi biciuit ma sustine sa rezist si sa-mi mai si placa. Incepi sa stii cat de minunat esti pentru mine.


Niciun comentariu: