marți, 17 februarie 2009

Iar nu dorm până nu vii.

E ora 2. Dimineaţa. Aud motorul maşinii tale. Stâng televizorul, aşez pe întuneric bileţelul de amor pe noptieră şi mă prefac că dorm. Intrând în casă nu te-ai oprit să fumezi. Ai intrat în cameră şi ai aprins lumina. L-ai citit fără să-l ridici. Ai stins lumina. Acum pot zâmbi o secundă. Te-ai întins lângă mine şi mâna ta îşi căuta culcuşul. Nici o barieră. Îmi căutai acum pijamaua pe sub plapuma şi-ai zis " ce drac". Am izbucnit în răs, iar tu mi-ai amintit că în seara asta doarme tata la noi. Şi n-ai mai scos un sunet. Azi m-ai iubit cu grijă, atent să nu ne audă careva. Eu am tot chicotit şi ţi-am soptit dulcegării. Mă trăgeai aproape să-mi închizi gura cu un sărut. Oh, ce final, acum nu pot să dorm din cauza zâmbetului uriaş de satisfacţie scluptat pe faţa mea. Tu adormi, iar eu stau cuminte-n braţele tale. Îmi esti atat de drag...